Descriere
Lumea aceasta, când subpământeană, când terestră, când celestă, își modifică forma cu o asemenea repeziciune, încât ai spune că e o lume cuantică. Tot așa, personajele care o populează, vocile și gesturile lor, deși par înrădăcinate în realitatea imediată, pudrate cu pulberile cotidianului și înfășate fie în sublimitate, fie în grotesc, fie în derizoriu, aglutinează și se descompun aproape simultan, trecând din corpuscul în undă și din undă în corpuscul.„Christina” lui Liviu Ofileanu există și în același timp nu există, iar pentru a o portretiza cât mai adecvat, versul „pavese a zis că va avea ochii tăi” poate fi un început de drum.
Ioan Es. Pop
Debutonat și în același timp supraveghindu-și permanent ținuta (nu atât ca un aristocrat, ci mai degrabă în felul unui samurai), relaxat și în același timp încrâncenat frază de frază & vers cu vers (nu atât ca un zavergiu al poeziei, ci mai degrabă ca un mistic al ei), Liviu Ofileanu e în „Christina” de o autenticitate liminară de la un capăt al cărții la celălalt. Una dintre acele cărți de poezie care te conving, pagină cu pagină, că autorul nu (te) minte niciodată. Calitate rară – și prețioasă – ca poezia însăși.
Radu Vancu
Poezia lui Liviu Ofileanu, incandescentă și ironică, stă sub semnul supliciului, al cântării secrete, al mistuirii ca mântuire. Dar și ca melancolica mărturisire despre o vrăjită călătorie prin labirintul cărărilor pierdute. Ne întâlnim aici cu o sensibilitate mereu vulnerabilă, mereu vie.
Vladimir Tismăneanu
