Descriere
Titlul ales de Florin Toma, „Tablouri privite dintr-o parte”, nu este întâmplător. Reprezentarea lumii văzute este cu o privire piezișă, dintr-un unghi sau unghiuri ce imprimă umbre adânci, capabile să reliefeze detalii deopotrivă semnificative sau nu. Asta fiindcă el este un martor sensibil al lumii postmoderne, în care lucrurile stau în devălmășie: frumosul cu abjectul, binele cu răul, moartea cu viața, strâmbul cu firescul. El este proprietarul incontestabil al unor tărâmuri simbolice nedesțelenite – precum „Alice în Țara Neterminată”, „Bunăstarea de rău”, „Orașul jumătăților de înger” – unde cioburile de cer, de frumos, de lumină sunt scoase și recompuse, de data asta, într-un alt puzzle, în care Lumina e un continuu Răsărit fără amurg. Vrea, nu vrea, Florin Toma reușește, la capătul acestui demers, să aducă asupra sufletului fascinația Absolutului și a Adevărului.
Silviu ORAVITZAN
Un scafandru cubist. Cum ar fi un explorator impenitent al unor seve de viu și factibil în care se scufundă cu plăcerea nebună a unui derviș rotitor? Doar pentru a aduce de-acolo, orfic, un ceva mai important decât „adevărul” artiștilor, decât coerența unor judecăți exegetice, decât așteptata pedagogie a unei priviri mereu transpuse în mirări și candori. Mai mult decât atât? Da: o magie descântătoare, o irepresibilă proliferare a cuvintelor ce saturează, asemenea privirii unui pictor cubist, și jur-împrejurul creației, și cel al autorului. Florin Toma nu privește, ci se imersează, nu descrie, ci inventă jerbe de unică-exprimare, nu stă în fața și nici măcar nu adastă „dintr-o parte”, să-i spunem, piezișă, ci se reamintește prin lichidul amniotic al Artei.
Marcel TOLCEA
