Descriere
Atentă la transformările petrecute în poezia europeană, Gilda Vălcan aprofundează limbajul poetic în cheie neomodernă și poeziile ei îl interpelează pe cititor, impunându-i experiența unui univers nou ce își propune să zdruncine principiile a tot ce e considerat ferm, sigur, comun și trivial, riscând chiar să frizeze nebunia. Universul ei poetic, fondat pe ceva ce n-are de-a face cu definitul, cunoscutul și reprezentabilul, atestă un dialog mereu în act cu un interlocutor, un conflict perma-nent în acțiune, modalitatea ei de a se da în ființă. Numind lumea înconjurătoare, Gilda Vălcan intră în dialog cu ea; apelul ei se deschide în cuvântul poetic, dând un spațiu și o voce ființei într-o descoperire continuă. Versurile poetei demonstrează o pluralitate și simultaneitate de interese tematice și atitudini stilistice: de la tragedie la invenția fantasmatică, cu fațete simbolice, de gust amar, câteodată grotesc, cu accente populare, până la elaborarea extrem de rafinată a unor sugestii extraor-dinare despre existență și gândire.
Irma Carannante
