Descriere
Trilogia trecerii e o … carte „totală”, o confesiune asumată ca mărturie paroxistică, o carte de doliu și de mînie, de dragoste și exasperare, de imnuri și satire, colocviu și solilocviu deodată. Ea pare să fi năvălit peste poet cu un fel de vehemență ireprimabilă, abia administrată în cicluri dispuse ca o scară spre lumină.
Structura obsesională a cărții e alcătuită din cîteva iubiri absolute, nu mai puțin exasperări decît devoțiuni. În jurul lor Cangeopol se mișcă uneori eseistic, în poeme de dezbatere, alteori sfîșiat între propria devoțiune și propria exasperare, rostind cînd sarcasme, cînd imnuri, în trasoare alternative, dacă nu simultane. Una din aceste devoțiuni – dar nu știu dacă prima – e poezia, pe care Cangeopol o înțelege în termenii de fulminanță ai revelației și în cei salvifici ai credinței. Așa cum dă el Definiția poeziei, aceasta e o acțiune similară și congenuină celor două. Aceasta e și una dintre exasperările lui radicale, unul din exorcismele pe care și le asumă văzînd cum, dintr-o „zeiță înfricoșătoare” și dintr-o „preoteasă plină de har”, „poezia se făcu prostituată de rînd” iar ”vîrful creației din ziua de azi” e reprezentat de niște „măscări” „scrijelite” „pe copaci”. E un întreg simpozion, un întreg dosar tematic dedicat acestei condiții decăzute și depravate a poeziei, pe care Cangeopol o vede, totuși, salvîndu-ne de „cancerul prozei” și căreia-i încredințează ca misiune „să descopere ceva bun în binecuvîntarea urîciunii.”
Al. Cistelecan
ISBN 978-606-726-148-6
370 pagini
