Descriere

Departe de un lirism confesiv ori edulcorant, poezia Laurei Stănilă seamănă cu un jungher ale cărui două lame ascuțite taie necruțător carnea imaginară a unui interlocutor nenumit. Prima categorie de texte este cerebrală, enunțiativă, riguroasă, prozaică, construită într-o mecanică și implacabilă logică a unui legiuitor nemilos ce invocă vocabularul juridic ca pe un descântec profan.
A doua – e drept, cu texte mai puține – este una ritmată, de regulă în monorimă, ce scapă controlului semantic și construiește, dincolo de iraționalitatea magică, un mereu tânjit refugiu.

Marcel Tolcea