Descriere
Volumul de debut în poezie al lui Robert Vladu resuscitează un romantism alert, autentic și rebel în care pădurea, visul, mama, „doamna din tablou” sau „negrul ceas al blândei nopți” sunt numai o mică parte din arhetipurile romantice care definesc universul său poetic. Se ghicește în spatele poemelor umbra tutelară a modelului eminescian nu numai la nivel tematic, ci și în plan retoric sau în felul în care sunt proiectate constelațiile de imagini ce conturează imaginarul său poetic aflat, ab initio, în plină expansiune. Totuși, la finalul volumului dialogul cu maestrul de la Ipotești pare să se încheie astfel: „luna mea nu-i aceeași ca a ta”. Și acesta este un început de drum promițător.
Petrișor Militaru
