Descriere
Cum sunt poeziile din această Fetiță de lemn? Precum așchiile ce sar în toate părțile, fiindcă Ionuța caută să îi dea o formă, dar fetița e neastâmpărată, nu stă deloc cuminte, îi scapă, dar apoi se întoarce; și când ai crede că lucrurile se conturează, iar se sustrage, iar sare într-o parte, iar fuge. Când mă uit la toate aceste așchii, înțeleg că lemnul e viu și vrea să-și spună povestea.
Robert Șerban
„În volumul ei de debut mult amânat, Fetița de lemn, Ionuța-Natalia Iorga îşi asumă limitele condiţiei feminine, în mai multe ipostaze, sondând psihologia cititorului şi plonjând direct în amănuntele vieţii cotidiene din care extrage cu plăcere banalul. Elementul baladesc îi străbate cântecul insolit, mereu adaptat sau demontat, când elegie, când cântecel, când tânguire, când descântec sau invocaţie. Farmecul sau farmecele confesiunii străbat spaţiul şi timpul conjugând într-o formulă sui-generis sacrul cu profanul
şi iubirea cu moartea:
abia acum sunt încredințată că
cerul îl țin pe umeri femei cu inimi senine,
cu mâini de copil în mâinile lor crăpate de iubire,
abia acum cred că ele
ne îmbracă pe fiecare cu câte o identitate
și că ele ne dau cămăși de viață,
de câte ori călătorim către pierzanie.”
Andrei Mocuța
