Descriere
Cazanul cu poezie
Încercam să le spun: „Nu mai scrieți, măi băieți, la grămadă!”
dar ei o țineau una și bună
că există camaraderie literară, grupări, mișcări și curente.
Din când în când mai murea câte unul dintre ei
ucis de alcool, droguri și nebunie.
Atunci camaraderia literară tăcea.
Copii ai poeziei și victimele ei. Funcționari ai morții.
Toți scriau la fel, nu îi citea nici dracu, doar ei între ei.
Se mai băteau pe străzi, se mai certau pe net.
Își mai luau câte un nume fake și se înjurau murdar,
prieten cu prieten, pe ascuns.
Lumea își scuipa în sân, își făcea cruce și îi lăsa necitiți.
Credeau să sunt geniali, rebeli și nemuritori.
De fapt scriau toți la fel și se ajutau unul pe altul să moară.
…
