Descriere
Traiectul literar al lui Florian Mihalcea a demarat sub auspicii promițătoare. Ca elev de liceu a avut șansa de a frecventa un bun cenaclu provincial, cel al Casei de Cultură din Caransebeș, un loc în care încă stăruia spiritul unor scriitori de anvergură ce trecuseră pe acolo, prozatorii Sorin Titel și Horia Pătrașcu (pentru cei tineri: autor al scenariului unui film care a făcut epocă, Reconstituirea, regizat de Lucian Pintilie). Pe când era în ultima clasă de liceu dispare pentru totdeauna o altă figură tutelară a burgadei de pe malurile Timișului, poetul George Suru. Momentul l-a marcat pentru toată viața; cum mărturisește, Florian păstrează și astăzi hârtia pe care și-a scris cuvântarea ținută la înmormântare.
[…] după Revoluția din decembrie 1989, Florian Mihalcea a fost în primele rânduri ale celor ce au luptat pentru o presă liberă la Timișoara, unul dintre membrii fondatori ai ziarului Timișoara și ai Societății Timișoara (cea care a generat bine-cunoscuta Proclamație), așa că activitățile strict literare au rămas pe planul al doilea.În cartea lui Florian Mihalcea abundă motto-urile desprinse din Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul, fără ca acestea să fie în chip obligatoriu borne pentru lectură. Nu ecourile textului biblic sunt cele ce își fac, mai ales, simțită prezența în volumul alcătuit din patru părți ce conțin fiecare câte șapte povestiri scurte și foarte scurte; asta înseamnă 28 de texte. Presentimentul sfârșitului pândește de te miri unde într-un univers mărunt, pe alocuri chiar microscopic, instaurând, pe porțiuni reduse, Nimicul. 28 de prospecții (aproape) eschatologice, iar pentru autor 28 de moduri de a ajunge la țintă sau doar de a și-o amâna pendulând între realitate și ficțiune, punând la lucru naratorul plural, dedublându-și eroii sau înzestrându-i cu darul ubicuității, dându-le cale liberă spre re-starturi, ca urmare a căderii în bucle temporale sau constrângându-i la statutul de prizonieri recursivi prin tehnica mis-en-abyme. Și așa mai departe.
Viorel Marineasa
