Pe ruinele lumii vechi au încercat să clădească viitorul pe care mi l‑au oferit mai târziu. Eram și eu acolo, în Piața Operei, într‑un port‑bebe, la maică‑mea în brațe, care striga cât o țineau plămânii, alături de zeci de mii de alți timișoreni, „Libertate! Libertate! Libe­rtate, te iubim, ori învingem, ori murim!”. 

Articolul O mie nouă sute optzeci și opt, de Cristian Vicol apare prima dată în .