Piele frumoasa, cinste cui te-a scris
25 martie 2009, (Cronica pentru Imn hăituit de bărbaţi)
-- ZIUA anunta lansarea cartii-eveniment "Imn haituit de barbati", unul dintre proiectele mereu proaspete semnate de Ion Barbu. O surprinzatoare antologie de distihuri ilustrate de fotografii Roman Rybaleov, Eugen Radut si Ion Andrei Barbu si editata de Brumar.
Dupa ce Ion Barbu a experimentat poezia pe suport textil (vezi "Antologia poeziei romanesti de la S la XXL"), apoi poezia murala (vezi "Antologia poeziei romanesti la zid" si "Colonia Rasa-Plansa", ambele la Polirom), urmatorul pas a fost o antologie de poezie romaneasca scrisa pe cel mai pretios material: pielea femeii. S-a nascut, astfel, prezentul proiect care reuneste cateva dintre cele mai frumoase distihuri romanesti, alaturi de ilustratiile autorului, inscriptionate pe nuduri feminine. Ele se prezinta, in final, sub forma unui volum de arta care contine, pe langa cele 70 de distihuri amintite, 70 de fotografii, un capitol cu fotografiile making off-ului, plus un capitol cu poetii in prezenta muzelor. Cartea a fost realizata in cooperare cu revista "Punkt" din Moldova, iar modelele sunt o seama de intelectuale din Chisinau (actrite, cantarete, pictorite, studente etc.) care au slujit ideii ca femeia nu poate fi doar obiectul unui trafic de carne vie, ci ea poate fi si vehiculul unui alt tip de mesaj. Si ce altceva poate sa slujeasca mai bine acestui scop decat poezia?
Lansarea are loc azi, la ora 17.30, in Cafeneaua ZIUA, aflata in incinta Casei Presei.
Ceea ce ma impresioneaza la tine, Ion Barbu - evident, dincolo de umorul si calitatea constant ireprosabila a lucrarilor tale - este o prolificitate (era sa zic: de speriat...): caricaturi zilnice in ZIUA, rubrica saptamanala in "Dilema veche", o alta in "Suplimetul de cultura" al Poliromu-ului, inca una-n Orizont, trei-patru desene in "Academia Catavencu" - toate astea, nemaipunand la socoteala expozitiile, albumele, cartile, antologiile pe care le-ai scos in ultimii ani. Numai eu am vreo cinci in biblioteca. Cand si cum Dumnezeu (ca sa nu spun altfel...) reusesti sa le faci pe toate, inclusiv naveta Petrila-Bucuresti? E vreun secret la mijloc?
Exista o singura metoda de a-mi pune piedica: o cura de dez-work-alcoolizare.
Apropo de Petrila: eu cred ca fata de orasul in care traiesti ai o iubire critica, uneori necrutatoare, cam in genul in care-si iubeste Lucian Pintilie tara. Cum privesc autoritatile de-acolo, indiferent de culoarea lor politica, manifestarile tale, nu o data ironice? Le accepta, iti pun bete-n roate?
Petrila este locul unde nu se intampla nimic, dar unde se poate, petrecareti fiind, petrece totul. Petrila este o Romanie la scara mai mica. Petrila, la fel ca si Chicago - vorba lui Al Capone, trebuie pastrata sigura, nealterata si mai ales nefermentata! Asta pentru ca in consens cu iaurtul are o cultura vie si activa, iar autoritatile de la Petrila nu au nicio autoritate asupra mea, exclus taxele, amenzile si impozitele. Cum ar spune Flaubert, dac-ar fi trait acolo: "Petrila, c' est moi".
Stiu ca ai fost un apropiat al marelui, cel putin dupa mine, scriitor I.D.Sarbu, decedat, din nefericire, cu putin timp inainte de Decembrie '89. Din cate l-ai cunoscut, cum crezi c-ar fi privit autorul romanului "Adio, Europa" acesta Romanie postdecembrista, mai mult sau mai putin europeana?
Sunt mai apropiat de doamna Lizi, sotia regretatului scriitor, de care ma leaga o prietenie de toata mandria. Pe I.D.Sarbu, am mai spus-o, l-am cunoscut fizic o singura data in 1988 - la ultima sa vizita pe care a facut-o in Valea Jiului. Pot spune, ma pot lauda, pot sa-mi trec faptul in CV, ca am fost ultimul om din Petrila cu care a dat mana. Pentru cine nu-l cunoaste inca ca Gary Sarbu (vae victis!) folosesc expresia lui luata din opera sa: "- Cum, nu-l cunoasteti pe Ion D. Sarbu? E sotul doamnei Lizi!". Revenind la intrebarea ta, Ioane, vreau sa-ti zic ca mie, personal, I.D.S. mi se pare azi mai actual ca niciodata.
Drept pentru care intentionez, eu si toti ce-mi stau alaturi, a impune la Petrila in acest an "Memorialul Sarbu". Spun asta gandindu-ma ca la o institutie menita sa dureze. Iar printre manifestarile care vor deschide memorialul vor fi si premiile anuale I.D.Sarbu "15 pentru Romania". Am selectat cateva sintagme din opera amintitului pe care le vom traduce in premii anuale, decernate de un juriu pe deplin competent. Dau cateva categorii, tocmai pentru a sublinia cele spuse mai sus: "Titlul de rapaducatorul anului", "Distinctia obraz calit", "Ordinul demagog de vitrina & latrina" etc.
Materia zilnica din care te inspiri e cu precadere politicul, politicul autohton. Daca ai trai in alta tara, ai mai avea atata inspiratie? Ai simtit vreodata tentatia sa parasesti Romania? Mai ales ca la tine nu se pune, ca la scriitori, problema acuta a limbii.
Pentru un caricaturist Romania este acea tara in care curge doar lapte si miere. Vecinul meu de peste drum, iarasi amintitul I.D.S. spunea ca "numai cururile se schimba, limbile raman aceleasi". Ma bucur asadar ca am ramas in perimetrul aceleiasi limbi, iar posterioarele de care se facea vorbire au parte din parte-mi de mai mult decat de-un picior.
Recent, ai lansat o noua carte, avand in centru, daca nu ma-nsel, eterna si fascinanta problema feminina. Ai rezolvat-o au ba? sau macar ai incercat? Stii, vorba aceea: "Nu pot cunoaste toate femeile frumoase din lume, da' nu merita macar incercat?"
Cartea la care te referi "IMN HAITUIT DE BARBATI este rodul muncii mele vreme de un an si jumatate, interval in care, in alte dati scoteam alte doua-trei. Asa ca a trebuit ca aceasta carte sa fie una de consistenta. Sunt cuprinse in ea o antologie de distihuri romanesti si o colectie de fotografii de cea mai buna expresivitate (semnate de Roman Rybaleov, Eugen Radut, Ion Andrei Barbu). Volumul are umor, are melancolie, este pana la urma si o carte politica, v-o spun in calitatea mea de presedinte al "Asociatiei de protectie si admiratie a doamnelor de pe strada mea"(APDSM). Cartea a fost facuta in colaborare cu excelenta revista PUNKT din Moldova si a vazut lumina tiparului la Editura Brumar, o excelenta si ea intr-ale poeziei. Salut aici si lipsa prejudecatilor a celor care au facut posibila aparitia acestei lucrari nonconformista, ZIUA si Oriflame. De asemenea, multumesc traducatorilor Radu I. Petrescu, Raluca Petrescu, Dana Ionescu si Serban Foarta care au facut posibila aparitia cartii in trei limbi (romana/franceza/engleza).
Problema cu rezolvatul nu se pune, trebuie sa ti-o spun, in sensul in care au rezolvat-o cei de la PSD cu pensionarii. Ea ramane, exact cum ai spus-o, mereu eterna, pururi fascinanta.
Nu te-ntreb de planuri de viitor, ca probabil n-am mai avea spatiu pentru enumerarile tale. Te-ntreb altceva: ce regreti ca n-ai facut pana acum si nici nu mai sunt sanse s-o faci?
Inainte de a-mi face planuri de viitor, eu trebuie sa mai rezolv cateva planuri de trecut. Ardelean ca si tine, y compris BOC, n'est pas?, ne caracterizeaza pe toti trei dusul trebii pan' la capat. Am aflat, iata!, ca tu ti-ai terminat romanul, iar eu am pus punct interviului.
Dupa ce Ion Barbu a experimentat poezia pe suport textil (vezi "Antologia poeziei romanesti de la S la XXL"), apoi poezia murala (vezi "Antologia poeziei romanesti la zid" si "Colonia Rasa-Plansa", ambele la Polirom), urmatorul pas a fost o antologie de poezie romaneasca scrisa pe cel mai pretios material: pielea femeii. S-a nascut, astfel, prezentul proiect care reuneste cateva dintre cele mai frumoase distihuri romanesti, alaturi de ilustratiile autorului, inscriptionate pe nuduri feminine. Ele se prezinta, in final, sub forma unui volum de arta care contine, pe langa cele 70 de distihuri amintite, 70 de fotografii, un capitol cu fotografiile making off-ului, plus un capitol cu poetii in prezenta muzelor. Cartea a fost realizata in cooperare cu revista "Punkt" din Moldova, iar modelele sunt o seama de intelectuale din Chisinau (actrite, cantarete, pictorite, studente etc.) care au slujit ideii ca femeia nu poate fi doar obiectul unui trafic de carne vie, ci ea poate fi si vehiculul unui alt tip de mesaj. Si ce altceva poate sa slujeasca mai bine acestui scop decat poezia?
Lansarea are loc azi, la ora 17.30, in Cafeneaua ZIUA, aflata in incinta Casei Presei.
Ceea ce ma impresioneaza la tine, Ion Barbu - evident, dincolo de umorul si calitatea constant ireprosabila a lucrarilor tale - este o prolificitate (era sa zic: de speriat...): caricaturi zilnice in ZIUA, rubrica saptamanala in "Dilema veche", o alta in "Suplimetul de cultura" al Poliromu-ului, inca una-n Orizont, trei-patru desene in "Academia Catavencu" - toate astea, nemaipunand la socoteala expozitiile, albumele, cartile, antologiile pe care le-ai scos in ultimii ani. Numai eu am vreo cinci in biblioteca. Cand si cum Dumnezeu (ca sa nu spun altfel...) reusesti sa le faci pe toate, inclusiv naveta Petrila-Bucuresti? E vreun secret la mijloc?
Exista o singura metoda de a-mi pune piedica: o cura de dez-work-alcoolizare.
Apropo de Petrila: eu cred ca fata de orasul in care traiesti ai o iubire critica, uneori necrutatoare, cam in genul in care-si iubeste Lucian Pintilie tara. Cum privesc autoritatile de-acolo, indiferent de culoarea lor politica, manifestarile tale, nu o data ironice? Le accepta, iti pun bete-n roate?
Petrila este locul unde nu se intampla nimic, dar unde se poate, petrecareti fiind, petrece totul. Petrila este o Romanie la scara mai mica. Petrila, la fel ca si Chicago - vorba lui Al Capone, trebuie pastrata sigura, nealterata si mai ales nefermentata! Asta pentru ca in consens cu iaurtul are o cultura vie si activa, iar autoritatile de la Petrila nu au nicio autoritate asupra mea, exclus taxele, amenzile si impozitele. Cum ar spune Flaubert, dac-ar fi trait acolo: "Petrila, c' est moi".
Stiu ca ai fost un apropiat al marelui, cel putin dupa mine, scriitor I.D.Sarbu, decedat, din nefericire, cu putin timp inainte de Decembrie '89. Din cate l-ai cunoscut, cum crezi c-ar fi privit autorul romanului "Adio, Europa" acesta Romanie postdecembrista, mai mult sau mai putin europeana?
Sunt mai apropiat de doamna Lizi, sotia regretatului scriitor, de care ma leaga o prietenie de toata mandria. Pe I.D.Sarbu, am mai spus-o, l-am cunoscut fizic o singura data in 1988 - la ultima sa vizita pe care a facut-o in Valea Jiului. Pot spune, ma pot lauda, pot sa-mi trec faptul in CV, ca am fost ultimul om din Petrila cu care a dat mana. Pentru cine nu-l cunoaste inca ca Gary Sarbu (vae victis!) folosesc expresia lui luata din opera sa: "- Cum, nu-l cunoasteti pe Ion D. Sarbu? E sotul doamnei Lizi!". Revenind la intrebarea ta, Ioane, vreau sa-ti zic ca mie, personal, I.D.S. mi se pare azi mai actual ca niciodata.
Drept pentru care intentionez, eu si toti ce-mi stau alaturi, a impune la Petrila in acest an "Memorialul Sarbu". Spun asta gandindu-ma ca la o institutie menita sa dureze. Iar printre manifestarile care vor deschide memorialul vor fi si premiile anuale I.D.Sarbu "15 pentru Romania". Am selectat cateva sintagme din opera amintitului pe care le vom traduce in premii anuale, decernate de un juriu pe deplin competent. Dau cateva categorii, tocmai pentru a sublinia cele spuse mai sus: "Titlul de rapaducatorul anului", "Distinctia obraz calit", "Ordinul demagog de vitrina & latrina" etc.
Materia zilnica din care te inspiri e cu precadere politicul, politicul autohton. Daca ai trai in alta tara, ai mai avea atata inspiratie? Ai simtit vreodata tentatia sa parasesti Romania? Mai ales ca la tine nu se pune, ca la scriitori, problema acuta a limbii.
Pentru un caricaturist Romania este acea tara in care curge doar lapte si miere. Vecinul meu de peste drum, iarasi amintitul I.D.S. spunea ca "numai cururile se schimba, limbile raman aceleasi". Ma bucur asadar ca am ramas in perimetrul aceleiasi limbi, iar posterioarele de care se facea vorbire au parte din parte-mi de mai mult decat de-un picior.
Recent, ai lansat o noua carte, avand in centru, daca nu ma-nsel, eterna si fascinanta problema feminina. Ai rezolvat-o au ba? sau macar ai incercat? Stii, vorba aceea: "Nu pot cunoaste toate femeile frumoase din lume, da' nu merita macar incercat?"
Cartea la care te referi "IMN HAITUIT DE BARBATI este rodul muncii mele vreme de un an si jumatate, interval in care, in alte dati scoteam alte doua-trei. Asa ca a trebuit ca aceasta carte sa fie una de consistenta. Sunt cuprinse in ea o antologie de distihuri romanesti si o colectie de fotografii de cea mai buna expresivitate (semnate de Roman Rybaleov, Eugen Radut, Ion Andrei Barbu). Volumul are umor, are melancolie, este pana la urma si o carte politica, v-o spun in calitatea mea de presedinte al "Asociatiei de protectie si admiratie a doamnelor de pe strada mea"(APDSM). Cartea a fost facuta in colaborare cu excelenta revista PUNKT din Moldova si a vazut lumina tiparului la Editura Brumar, o excelenta si ea intr-ale poeziei. Salut aici si lipsa prejudecatilor a celor care au facut posibila aparitia acestei lucrari nonconformista, ZIUA si Oriflame. De asemenea, multumesc traducatorilor Radu I. Petrescu, Raluca Petrescu, Dana Ionescu si Serban Foarta care au facut posibila aparitia cartii in trei limbi (romana/franceza/engleza).
Problema cu rezolvatul nu se pune, trebuie sa ti-o spun, in sensul in care au rezolvat-o cei de la PSD cu pensionarii. Ea ramane, exact cum ai spus-o, mereu eterna, pururi fascinanta.
Nu te-ntreb de planuri de viitor, ca probabil n-am mai avea spatiu pentru enumerarile tale. Te-ntreb altceva: ce regreti ca n-ai facut pana acum si nici nu mai sunt sanse s-o faci?
Inainte de a-mi face planuri de viitor, eu trebuie sa mai rezolv cateva planuri de trecut. Ardelean ca si tine, y compris BOC, n'est pas?, ne caracterizeaza pe toti trei dusul trebii pan' la capat. Am aflat, iata!, ca tu ti-ai terminat romanul, iar eu am pus punct interviului.