TRUPUL MOLATIC AL NOPTII, de Zoltan Boszormenyi
Dacă autorul ar fi început să-şi povestească romanul regelui Sahriar, cu siguranţă ar fi
reuşit să scape cu viaţă, asemenea Şeherezadei.
Szőcs Géza
Dragoste, trădare, crimă, mister şi înţelep-ciune, într-un roman cinematografic, alert, sentimental (în sens cu totul pozitiv) şi captivant.
Orbán János Dénes
Pe lângă alte, evidente, calităţi, romanul lui Böszörményi Zoltán (din a cărui lirică am tălmăcit, cândva, o carte) e o reconfirmare că „eternul homeric” (vorba lui Thomas Mann) este, într-adevăr, etern, – fără fir epic sau acţiune, fără a(d)ventură şi suspans, o proză de mari proporţii urmând a fi un lung galimatias. În plus, acest roman fiind unul ŕ tiroirs, o „halima” contemporană, i s-ar potrivi, uşor modificată, o strofă a lui Blaga, şi anume: „Surpriză din surpriză, te iveşti,/ Întruchipat fără de veste,/ Cum «într-o mie şi una de nopţi»/ Povestea naşte din poveste.”
Şerban Foarţă
