POZE CU ZIMŢI, de Anca Mizumschi
Īnainte de orice, Poze cu zimţi e o reconfigurare intimă, o acomodare după traumă, o reteritorializare interioară de după pulverizare, un fel tăios şi fără rest de repliere de sine īntr-o singurătate (poetică) asumată. Volumul pare astfel structurat īncīt să coaguleze - īntr-un prezent ce aduce cu un peisaj sideral de după o explozie devastatoare - două vīrste intime: cea a morţii unei "iubiri imposibile" (dar nu "mai puţin iubire") şi cea a rearticulării de sine.
(Simona Sora)
