NOAPTEA NU E ÎNTUNERIC, de Cătălin Andrioaie

Povestirile d-lui Cătălin Andrioaie fac, fără îndoială, notă aparte
în cadrul prozei tinere de azi. Dar asta mai ales prin contrastul
atitudinii — şi stilistice şi, ca să zic aşa, de viziune. Căci în vreme
ce marea masă a prozei cultivă scriitura cinică, de un realism
„mizerabilist” şi clinic, cu tăieturi directe şi brutale din cotidian,
dl. Andrioaie preferă abordarea „parabolică”, pe un fond de
excesivă sensibilitate, ceea ce presupune un nucleu liric şi
sentimental din care se dezvoltă toate povestirile. Când vrea
să îngroaşe linia epică, recursul imediat e la întâmplări de
tipul celor ce se pot încadra în categoria „faptelor diverse”.
Dar nici atunci interesul nu e epic, nu e centrat pe narativitate,
ci, dimpotrivă, pe răsfrângerea/proce-sarea simbolică a
faptelor.
Alexandru CISTELECAN