LUSOROMÂNĂ PUNTE DE VÂNT, de Virgil Mihaiu

Ironic, solar, dezabuzat, candid, Virgil Mihaiu scrie la pagina 28: „cele mai frumoase/ poeme de amor/ le-am ratat/ de dragul/ celor mai frumoase/ clipe de amor/ şi viceversa”. Nu va afla niciodată cititorul cum ar fi arătat acele ratări, dar probabil că autorul se alintă, întrucât în Lusoromână punte de vânt sunt suficiente poezii de dragoste despre care se poate exclama: simplu şi frumos! Econom în mijloace, dar eficient în efecte, Mihaiu îşi „trage sufletul” pe străzile Lisabonei, oraş pe care îl transcrie printr-un filtru cultural foarte fin. Ilustrat cu superbe fotografii lusitane ale Monicăi Ioana Revecu, volumul are astfel şi o valoare bibliofilă, nu doar literară.