COLAJ DE TACERI, de Adela Dragomir

Adela Dragomir a venit la Orizont pe când era
elevă, cu poezii mature și grave: își încheia adolescența cu pagini solemne și întunecate, hrănite de o sensibilitate totuși echilibrată și senină. Studentă, a mai adăugat paginilor de „odinioară” scenarii lirice în care titlul apare doar în final, după ce alchimia sufletească a atins treapta înaltă a omului pur.
Oscilând între rugăciune și exaltare, între bucuria de a fi și umilința de a trăda, între înțelepciune și imaturitate, demersul liric al Adelei Dragomir numește un scriitor (tânăr!) de excepție.
Cornel Ungureanu

Tăcerile în colaj ale Adelei Dragomir exprimă, în tradiţia poeziei de dragoste, o serie de incursiuni în firavul existenţei, dar şi în acela al versului. E o melopee delicată, sentinţe şi dedicaţii către iubire şi iubit, către respiraţia umbrei de alături: totul solemn, pe alocuri incantatoriu, vag personalizat, mai degrabă umbre diafane, aşa ca în sertarele copilăriei cu vechi cutii cu pomadă, ruj, mici sticluţe de parfum, şuviţă de păr, o mănuşă din dantelă. Poemele sunt împotriva curentului, autoarea lor crede că e posibil să scrii despre iubit, despre îngeri, despre uitare şi neuitare, despre o „mănăstire de lemn nebun”, despre primăvară, despre „eul rătăcirii”, despre litanii rătăcite între abstract şi concret, despre zidiri, despre liniştea orfică, despre, vorba hermeneutului, solemnitatea hieratică a versului translucid.
Daniel Vighi

O lectură completă a acestui frumos volum implică atât poemele, cât şi imaginile, versurile, dar şi detaliile vizuale, cuvintele, însă şi accentele de culoare. Cei doi autori, Adela Dragomir şi Cristian Ienciu, poeta şi artistul plastic, au dat o formă de carte unei poveşti de iubire pe care au caligrafiat-o graţios şi cu intensitate, fiecare cu talentul şi cu arta sa. Povestea poate continua, cartea e în mâna voastră...
Robert Şerban